Unul dintre cele mai controversate aspecte ale impozitării criptomonedelor în Italia privește schimburile între cripto-active, cunoscute sub numele de swap-uri crypto-to-crypto. Introdusă prin Legea Bugetului din 2023, reglementarea ar fi trebuit să simplifice tratamentul fiscal al acestor operațiuni, dar în practică, a generat și mai multă incertitudine.
În timpul sesiunii live pe Instagram, Stefano Capaccioli a descris această prevedere ca fiind una dintre cele mai ambigue din întregul cadru de reglementare.
Legea stipulează că schimburile între cripto-active nu sunt relevante din punct de vedere fiscal atunci când implică active „având aceleași caracteristici și funcții". În aceste cazuri, swap-ul nu generează câștiguri de capital impozabile.
Problema apare tocmai din această formulare: legea nu definește concret ce sunt „aceleași caracteristici și funcții".
În lumea crypto, active aparent similare pot avea funcții radical diferite. Token-urile de guvernanță, token-urile utilitare, stablecoin-urile, criptomonedele native și activele wrapped au în comun unele caracteristici tehnice, dar respectă logici economice și funcționale diferite.
Conform lui Capaccioli, încercarea de a clasifica rigid aceste diferențe este nerealistă. Rezultatul este că fiecare tranzacție crypto-to-crypto poate deveni potențial subiect de interpretare fiscală, expunând contribuabilul la riscuri semnificative.
Un exemplu tipic privește schimbul dintre Bitcoin și stablecoin-uri. În teorie, întrucât acestea sunt active cu funcții diferite, swap-ul ar putea genera un câștig de capital impozabil. Cu toate acestea, în practică, mulți traderi execută mii de tranzacții pe lună prin intermediul boților de tranzacționare automată.
Capaccioli a subliniat absurditatea de a trebui să considerăm fiecare tranzacție ca un eveniment impozabil. Gestionarea implicațiilor fiscale ale zeci de mii de tranzacții lunare este, de fapt, impracticabilă, mai ales dacă este necesară o reconstituire analitică a fiecărei tranzacții.
Una dintre problemele centrale este tocmai numărul evenimentelor impozabile. Cu cât reglementarea intră mai mult în detaliile tranzacțiilor individuale crypto-to-crypto, cu atât sarcina administrativă pentru contribuabili și profesioniști devine mai mare.
Această abordare riscă să producă efectul opus celui dorit: în loc să încurajeze conformitatea, împinge mulți utilizatori către neconformitate sau soluții drastice, cum ar fi relocarea în străinătate.
Conform lui Capaccioli, soluția nu este să multiplicăm regulile, ci să reducem drastic cazurile în care un swap declanșează obligații fiscale. Limitarea impozitării la momentele conversiei efective în monedă fiat ar face sistemul mai echitabil, mai ușor de înțeles și mai ușor de gestionat.
În absența unei revizuiri structurale, impozitarea swap-urilor crypto-to-crypto va rămâne unul dintre principalele puncte de fricțiune între contribuabili și administrația financiară.
